marți, 26 ianuarie 2010

Om de zapada-improvizatie

Intr-u vesnicia Ta, Doamne, mi-ai dat lumina de zilele Soarelui si forma pentru completarea Lunii.Ma lasi sa iubesc doar cand ma contopesc cu pamantul si sufletul meu vegheaza aripile speriate ale cerului, iar intr-u raceala si cruzimea iernii, ma obligi sa fiu marioneta lacrimilor inghetate de timp.
Pierdut sunt pe caile Tale, caci nu gasesc o definire a haosului interior.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu