Sacrificiul e o armura de otel atunci cand vrei sa iti maschezi dependenta de o persoana si viciile. Astfel optezi pentru rolul cavalerului in armura, in speranta ca vei distrage atentia de la cum te descompui pe interior.
O alta varianta ar fi sa vorbesti mult si prost, ca orice orator al zilei. Atragi atentia prin intonatia, mimica, gesturi, si astfel sensul celor predicate atat de des, nu mai este cautat.
Ambele variante sunt recomandate pentru toti cei care au uitat sa isi asculte ticaitul inimii.
O alta varianta ar fi sa vorbesti mult si prost, ca orice orator al zilei. Atragi atentia prin intonatia, mimica, gesturi, si astfel sensul celor predicate atat de des, nu mai este cautat.
Ambele variante sunt recomandate pentru toti cei care au uitat sa isi asculte ticaitul inimii.
....cam des in ultima vreme oamenii uita (sau refuza?) sa isi priveasca sufletul, sa il auda cum vorbeste.....ne inchidem in noi, ne sacrificam, ca doar doar asa vom fi acceptati....ne transformam in fiecare moment.....la orisice secunda suntem altii....ne'am uitat tic-tac'ul.....care ne cauta si nu il auzim....care ne priveste si nu il vedem.....
RăspundețiȘtergereO singura bataie a doua inimii la unison, cand tu tic, eu tac..
RăspundețiȘtergere