Unu, doi, trei, si ...

Si pornim atat de frumos la drum! Exact ca atunci cand te pregatesti cu avant sa sari, sa alergi, sa iei lumea in piept, asa au trecut acesti trei ani! Si viata alaturi de tine prinde conturul unui curcubeu.
Din incapatanarea de a face totul de una singura, din regretul unui suport raportandu-ma la ceilalti, s-a nascut maturitatea de accepta lucrurile asa cum sunt. Tu, iubirea mea mica (vorba vine, ca de fapt oferi cu mult peste cat merit), ma reinventezi si anulezi tot ce ma umbreste.
 Ii multumesc lui Dumnezeu pentru dragostea ta si il rog, din dragostea Lui pentru mine, sa ma tina cat mai mult la tine in brate, langa tine, si apoi in umbra unui copac urmarindu-te cum pleci spre fetita ta!