Bunica din deal si bunica din vale sau "de devale". Bunicul cel zambaret si bunicul povestitor.
Bunicii din partea mamei erau contrastul perfect ce leaga doi oameni o viata intreaga: ea acrita de soarta de a fi sora cea mare a 7 frati, el -painea lui Dumnezeu. A fost mereu un chin pentru copilul din mine sa stea departe de fusta mamei. Si totusi, odata in an, o zi, maxim doua, savuram ca pe cel mai bun dulce gogosile cu gem ale bunicii si merele uscate pe sarma din fata casei, taiate meticulos de bunicul. Bunica, abia in ultimii ani de viata a prins drag de mine, cand a vazut ca mai pun mana pe matura, si nu stau tolanita in pat si cer rata de sticla de pe pervaz ca sa ma joc. Bunicul, pe pat de boala, mereu un zambet.
Bunicii din partea tatalui-doi oameni uniti prin saracie. Ea, mama pentru orice suflet, imi pregatea mereu mamaliga cu zahar- nicicand nu am reusit sa obtin acel gust simplu.Cu frica de Dumnezeu, abia ridica ochii din pamant, si mereu ne incuraja sa ne iubim unii pe altii. El, trecut prin doua razboaie, avea 4-5 povesti in tolba. De fiecare data cand mergeam in vizita, locul de dupa soba, semintele la inaintare si :" Tatuta, mai spune o poveste!" Mereu aceleasi, pana in ceasul mortii, cand si-a luat la revedere prin poveste. Avea doua carti langa radio, si cu fiecare nou paragraf, incerca sa le descalce intreband pe fiecare. Toamna se imbraca subtire si vara cu caciula groasa si vesta.
Sunt putine amintiri pretioase pentru ca, copil prostut, nu am stiut sa ma bucur de ei.
As vrea ca tu, draga mea copila, sa ai parte de ei mai mult decat am avut eu. Timpul, distanta sper sa fie darnice cu tine macar de acum inainte!
din pacate se pare ca traim tot mai intens si neinteles, fiecare in lumea lui de a si-o face lipsita de griji, uitand ca de fapt suntem in grija altora si nu a noastra, placerea de a trai s-a transformat intr-un chin de a vedea o lume care freamata si vuieta ca un furnicar, o lume bine consolidata bazat mai mult pe simturi, in intunericul creat de un musuroi care creste si creste pana la primul impact al realitatii ca sunt mici, mici fiinte sub cerul imens de stele, destine care apun in mintea unor copii care stiu ca orice ce stea care cade si se stinge in noapte, ia cu ea un destin clandestin in forma chipului trecut prin lume ........ nu mai pretuim ce avem pentru a mosteni cei ce vor veni momentele unice ale unei copilarii fericite
RăspundețiȘtergere