Cu burta rotunjita de clatite cu dulceata de mure si salele aduse de curatenia generala de luni, incerc sa savurez povestile pentru copii ce se aud din camera Taniei.
De mai bine de doi ani, in filozofia mea interna si nebuna, incerc sa definesc familia cu copii.Probabil de aici si acest jurnal de idei - poate ma inteleg mai bine.
Imi amintesc si acum euforia cu care am tinut-o in brate pe Tania in primele ore.
Stii cum e atunci cand visezi si pare atat de real dar totusi stii ca e vis? Asa ma simteam eu, ca intr-un vis, pe care nu vroiam sa il scot in sfera realitatii. Abia dupa cateva nopti nedormite, insotite de problemele la alaptat, mi-am dat seama ca suntem doar noi. Noi doua. Da, tati ne ajuta constant, se implica si acum si e mai distractiv la joaca decat mami. Si totusi. Cum a crescut ea dintr-un bob de mustar in bondocul cel mototolit ce mi l-au varat sub nas dupa cezariana...Legatura ce s-a creat in burtica cu dulciuri a mamei, o resimt si acum atat de evident in fiecare clipa.
Stiu ca e confuz tot ce incerc eu sa spun, poate e doar o explicatie pe care incerc sa mi-o dau mie, pentru dependenta pe care mi-am creat-o fata de ea. Si a ei fata de mine!
Un cosmar noaptea??Mamiiii!!
O julitura in genunchi??Mamiiiiiii!!!!!!!
Un zambet dupa ce s-au potrivit doua cuburi ?? Mami!!
O gaura in perete realizata zilnic cu mini-unghiile?? Mami, uite!!
...
Si lista poate continua!
Astazi, am avut o durere de cap cumplita.Mi-a fost teama ca nu va intelege ca nu ma simt in stare sa ies in parc, si totusi...
-Tania, pe mami o doare capul, te joci singura?
-Nu!!
-Tania, te rog, intelege-ma si tu, ma doare capul!
- Tania capu' tu!zice ea cu ochii lasati si totusi zambind.
-Si pe tine te doare?
-Da.Mami, gata... si imi ia fata in manutele ei mici si ma pupa dulce pe frunte.
-Gata, daca ai dat pup, mi-a trecut...
...
As vrea eu.
Si totusi, ne-am inteles una pe alta, dincolo de cuvinte.
Voie buna,voinici ... sunt chemata sa defilez cu fanfara! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu