Spune-mi ce doresti sa faci cu viata ta, Maria?

˶ O viata fara probleme nu e o viata normala " , parafrazandu-l pe dl. Dafinoiu, folosind negatia.

Nu as putea defini viata mea ca fiind una atipica, insa cu siguranta sta ceva ascuns in gena mea care ma macina zilnic in a identifica perfectiunea. Perfectul, absolutul, intregul, adevarul, certitudinea. Toate imi scapa zilnic printre degete si cand le simt, ma intristez. Stiu, pare absurd, o lupta fara finalitate. Insa daca ma privesc putin din exterior, realizez ca de fapt toate acestea creaza normalitatea din viata mea: disputele, infrangerile, luptele interioare. Tine doar de felul in care vreau sa nuantez ce vad!

Atunci reiau in forma corecta: O viata cu probleme e o viata normala!

Imi recunosc pentru prima data : viata mea e una normala!

Sunt o mare linistita in prima parte a zilei, si un butoi cu pulbere in mediul placut de acasa.

Sunt matura in situatiile vietii de zi cu zi, dar in mine urla o copila neimplinita, dornica de evadare.

Doresc sa fiu profesionista in ceea ce fac si sa ma ridic la nivelul asteptarilor, dar sunt ratacita de multe ori in drumul parcurs.

Ramane totusi contradictia vietii interioare cu cea a vietii exterioare, in care mi se cere sa respect anumite standarde pentru a ma incadra intr-o familie, un serviciu, o societate. As ramane singura daca as transfera sacul meu de nemultumiri si frustrari pe prieteni, as pierde locul de munca daca as ceda pentru o clipa urletului. Poate da, poate nu. Certitudinea din nou lipseste, dar riscul inca nu mi-l pot asuma.

Si atunci, sa distrug molia care a distrus generatii, una dupa alta, poate fi cel mai dificil aspect al vietii mele. Aleg sa ratacesc , decat sa stagnez. Prefer sa caut solutii, decat sa ingrop o problema.

Astazi am gresit, am pierdut, am acceptat. Poate e sansa mea sa invat noi pasi spre perfect, absolut, intreg, adevar, certitudine intr-o viata perfect normala!