Vinerea Mare, mazarea fiarta si bucuria Deniei

Da, e o zi cu multa incarcatura emotionala si cu amintiri din micutul Dorohoi.

Saptamana Mare intotdeauna insemna vacanta petrecuta cu mama, pregatirea pentru Invierea Domnului, si seri petrecute la Denii.

Prima mea vizita la biserica a fost intr-o duminica, pe cand aveam 7-8 ani, cand mama l-a fortat pe unul din frati sa ma ia cu el. Ma uitam fascinata la picturi, admiram cladirea in imensitatea ei, si incercam sa diger comportamentul straniu al celor din jur. Si acum imi amintesc, cum fratele meu se simtea jenat de umirea mea in fata lui Dumnezeu. 
Parintii ma indemnau sa merg la biserica in fiecare duminica, singura, ei simtindu-se prea batrani si obositi pentru a ma insoti. Nu mi-a explicat nimeni ce rol are, ce reprezinta fiecare icoana, ce insemnatate are fiecare sarbatoare. Am dedus pe parcurs, cu fiecare reintalnire, si mi-am creat din biserica un refugiu cand casa in care locuiam nu mai era acasa.

Deniile din Saptamana Mare le asteptam cu sufletul la gura, pentru ca scapam de sarcini, de teme, si ma strecuram impreuna cu prietenele din cartier, printre cei mari. In inocenta mea de copil, savuram emotiile ce ma cuprindeau cu fiecare dintre cantarile bisericesti, fara a le cauta sensul, fara a deslusi tainele lor.

Dar dintre toate, cea din Vinerea Mare era cea mai asteptata.

Incepeam ziua facand curat in intreaga casa, apoi ma strecuram in bucatarie si ajutam la taierea legumelor pentru salata bouef. Aveam sarcini si dimensiuni precise pentru fiecare dintre legume ( in salata mea, toate sunt inegale J ), si la sfarsit, adaugam mazarea prefiarta din borcan- primeam cateva linguri de mazare intr-o canita de cafea, niciodata cat imi doream, pentru ca stricam proportiile calculate de mama (astazi am mancat o conserva de mazare in amintirea inghititurilor in sec ). 

Seara, ne strangeam doua-trei fete in fata blocului, la ora stabilita, si incantate mergeam la denie. Niciodata nu aveam cartea cu cantarile din Vinerea Mare, dar ne lipeam in fata altarului de alt grup de fete, si asteptam cu sufletul la gura sa inceapa. Nu am cuvinte sa descriu acele sentimente ce ma inaltau la cer si ma coborau printre ceilalti , cu fiecare vers, cu fiecare cuvant. In simplitatea mea de a percepe chinurile Lui, sacrificiul și Invierea Lui , varsam lacrimi pe ascuns, si nu indrazneam sa ma gandesc sincer si profund cum si eu L-am rastignit.

Dupa ce inconjuram biserica de trei ori, cand ma intorceam in biserica, cutezam sa cer sanatate si intelegere intre ai mei.

De cand, acasa nu mai e langa parinti, am impletit rutina si traditiile cu comfortul meu psihic. Astazi curatenia a fost finalizata de Tania, iar salata boeuf e cu mazare din belsug.

Ma infioara gandul reintalnirii cu tatal meu alaturi de Hristos…