Banalități

Într-o lume mereu agitată, încruntată și singură, mă regăsesc adeseori.

Aș vrea să zic că nu cad în extreme, însă poate acesta e specificul meu. Și totuși, așa cum pot , încerc să mă redresez:

- să respir și să conștientizez asta

- să zâmbesc și să simt asta

-să îmbrățișez și să cer ajutor, nu din neputință , ci din curajul de a o lua de la capăt.

Banalități. Și totuși uitate, nepracticate.

Și când mă simt cât de cât cu picioarele pe pământ, și când totuși renunț la  bula mea de idealuri, mă ciocnesc de această lume agitată, încruntată și singură.

Mă întristează neputința mea în fața ei. Încerc să pătrund, poate inițial pentru ei, dar conștientizez cât de mult bine îmi face mie personal. Sau poate săgeata merge în sens invers. Nici o importanță.

Mă întristez în fața lipsei de motivație pentru schimbare.

Mă întristează fiecare conversație care începe fără a asculta.

Astăzi aleg din nou, cu încredere, să fiu oglindă !