marți, 5 iunie 2018

Nu există oameni răi, există oameni răniți.

Nu există oameni răi, există oameni răniți.
Asta mi-aș dori să îmi amintesc mereu și să fie stâlp de temelie în relațiile pe care le leagă acum Tania.
Am fost rănită, am rămas uimită și m-am întrebat cum e posibil să existe atâta răutate în acel om? Chiar nu i-a păsat? Chiar nu a contat nimic din ce eram eu în acea relație? Ce reprezenta punctul meu de vedere? Am suferit  mult cu capul în pernă ca un copil prostuț care își plânge oful în pieptul mamei, căutând răspunsuri rapide , logice și pliabile pe suferința mea.

Am acceptat cu greu realitatea noua, noua perspectivă asupra relațiilor și am închis în mine toate valurile care au venit în timp și s-au izbit de sufletul meu de copil.

Știu ca am rănit. Am fost nominalizată în multe feluri, printre care și egoistă și rea. Am încercat să ofer explicații, să îngenunchez și să plec capul așa cum mă sfătuia cândva tata, însă nu a fost de ajuns. Am fost rea. Pentru ca am gândit diferit, pentru ca am ales pentru mine, pentru că am dorit oglindire în tot ce realizam.

Dar nu am vrut să rănesc. Nu mi-am dorit nici o clipă. Dimpotrivă. Mi-am făcut mustrări de conștiință, și din nou cu capul în pernă, am vărsat zeci de Nu pot să cred!  și De ce? 

Și apoi am privit dinafară suferința altora. Întrebările au revenit, însă de data aceasta unghiul nou de a privi mi-a dat și un răspuns- din suferință. Conștientă sau nu, prezentă sau trecută, ea este prezentă mereu în mine. Și fiecare relație îmi dă oportunitatea să o simt acut sau blând, și să mă vindec prin acceptarea ei. Înțeleg ce sunt, accept și în timp, iertarea se arată vindecătoare .


  Așă că, draga mea Tania, dacă vei citi vreodată aceste rânduri, poate mă vei înțelege pentru ce ți-am greșit, și vei găsi răbdarea să vezi în cei din jur, dincolo de haine, dincolo de aparențe, acolo unde Dumnezeu stă și îmbrățișează un copil rănit!


miercuri, 27 decembrie 2017

Retrospectiva anului 2017

Las în urmă, fără regrete, un an pe cât de frumos, pe atât de greu. 
Un an încărcat cu emoții, dezamăgiri, lacrimi, despărțiri, dar și un an cu noi colaborări, acceptări și un dram în plus de înțelepciune. 
Dintre toate, dureroase au fost sfârșiturile fără recunoștință, și munca în zadar; mult spus dacă e să mă gândesc la ce citeam de curând: povestea nu se încheie fără să înveți ceva din ea. Știu că încă învăț să îmi accept limitele, încă nu știu să mă smeresc și încă mă corectez în a folosi persoana I singular, lăsând ograda vecinului în pace. Spunându-le , conștientizez și mai mult, cât de mult îmi lipsesc, și totuși cât de bun a fost El cu mine.
Totuși, am întâlnit oameni care L-au văzut în mine și și-au păstrat încrederea până la sfârșit. M-au ales și au crezut că împreună putem să zâmbim și să visăm la mai bine.  
Am descoperit îngeri în oameni care mi-au fost mereu alături, într-un con de umbră. M-au ajutat să privesc în ansamblu fără să uit detaliile de care mă împiedic uneori naivă. 
Și în final, m-am regăsit în brațele celor care mă iubesc necondiționat. Puțini, însă suficienți, cât să mă liniștească în momentul potrivit doar ținându-mă în brațe . Cei cu care pot vorbi ore întregi, deși nu i-am văzut de mult timp, cei care mă acceptă și când mă revărs în momente nepotrivite, cei care văd un potențial în mine și mă susțin în planuri și vise... 
Familia: pentru acest an și pentru cei ce vor veni! Vă iubesc și vă mulțumesc!  
 

 

luni, 11 decembrie 2017

Postul Crăciunului

E prima mea zi post ( alimentar). Aș fi încercat de mai demult, însă au existat nenumărate tentații, și slăbiciuni suficiente.
Nu mi-am propus să țin tot postul, în schimb îmi propun zilnic să mă liniștesc și să accept evenimentele din viața mea așa cum vin: cu schimbare! 
Schimbarea presupune întotdeauna un efort , încă de la primul pas, și ieșirea din rutină.
Treptat se resimte acceptarea, dar nu ca o formă de lașitate, ci o metodă de reevaluare.
În drumul meu de astăzi, un panou mare mi-a atras atenția

Chinul meu sufletesc și miile de întrebări fără răspuns au coincis perfect cu acest mesaj: 
- Nu este o soluție să răspund cu violență persoanelor care atacă pentru că au uitat să aprecieze!
- Nu câștig liniște răspunzând cu aceiași armă celor care tânjesc, dar sunt prea orgolioși să își accepte limitele!
- Nu pot cere să înțeleagă o glumă celor care nu zâmbesc decât forțați de împrejurări!
Sunt conștientă de neputința mea în fața celor omenești și/ sau diavolești, însă gândul meu bun va triumfa dacă îl am pe El alături!
Postul meu sufletesc abia acum începe!
Îertați, și uitați de v-am greșit!