E prima mea zi post ( alimentar). Aș fi încercat de mai demult, însă au existat nenumărate tentații, și slăbiciuni suficiente.
Nu mi-am propus să țin tot postul, în schimb îmi propun zilnic să mă liniștesc și să accept evenimentele din viața mea așa cum vin: cu schimbare!
Schimbarea presupune întotdeauna un efort , încă de la primul pas, și ieșirea din rutină.
Treptat se resimte acceptarea, dar nu ca o formă de lașitate, ci o metodă de reevaluare.
În drumul meu de astăzi, un panou mare mi-a atras atenția
Chinul meu sufletesc și miile de întrebări fără răspuns au coincis perfect cu acest mesaj:
- Nu este o soluție să răspund cu violență persoanelor care atacă pentru că au uitat să aprecieze!
- Nu câștig liniște răspunzând cu aceiași armă celor care tânjesc, dar sunt prea orgolioși să își accepte limitele!
- Nu pot cere să înțeleagă o glumă celor care nu zâmbesc decât forțați de împrejurări!
Sunt conștientă de neputința mea în fața celor omenești și/ sau diavolești, însă gândul meu bun va triumfa dacă îl am pe El alături!
Postul meu sufletesc abia acum începe!
Îertați, și uitați de v-am greșit!
