sâmbătă, 10 octombrie 2015

Notite


Ani, zeci de ani, in familia mea s-au perindat modele parentale atat de comune inincat as spune ca nu difera modelul ales de parintii mei de cel al bunicii.

Timpuri vechi, straine de mine, dar altfel nu imi explic de ce exista atatea asemanari intre amintirile si emotiile copilariei, a adolescentei.. Nu amintesc de traume, doresc constient sa refuz a crede ca un parinte face voit rau propriului copil. Vorbesc de inabusirea comunicarii prin autoritate, de drepturi castigate doar in functie de varsta, de stimulare cognitiva si oprimarea creativitatii, de blandetea oferita per gramaj.

Pot trai in ignorare cat doresc, insa exista si varianta de a accepta ce a fost. Astfel (ma) voi ierta cu adevarat.

Nu caut scuze, si nici explicatii.

Nu sunt capabila sa gestionez emotii care nu sunt ale mele.  De fapt, desi poate mi-am trait jumatate din viata, nu stiu sa imi definesc trairile fara sa ma oglindesc in cel de langa mine. E un adevar pe care mi-l marturisesc . Un prim pas in a distruge o traditie incarcata de frustrari si neajunsuri sufletesti.

Si deschid impreuna cu ea un cerc al sigurantei.

luni, 8 iunie 2015

Catre domnul primar!


Domnule primar al Lugojului,

 

Stiu sigur ca dupa mandate multiple, ati invatat deja cateva date istorice despre localitatea de care ar trebui sa aveti grija. Ma refer desigur si la pozitionare pe harta, clima, locuri turistice de prin apropriere, chestii de baze care le stie si un copil de clasa a 2. Stiti si ca trece un rau prin Lugoj, numit Timis? Nu vreau sa va jignesc, doar ca imi lasati impresia ca nu va plimbati pe jos prin acest sat de vacanta ( cica asa il numesc timisorenii). Cum? Adica sa lasati masina cea scumpa si soferul in fata casei, si sa luati Lugojul la pasi marunti. E minunat, si exact Timisul il face sa fie atat de diferit intr-un mod frumos fata de alte orase.  

Eu, spre deosebire de dumneavoastra,  ma ghidez dupa zicala – Mersul pe jos face piciorul frumos. Ador sa ma plimb, mai ales spre seara, cand e mai racoare si peisajul capata alte nuante. Nu am cuvinte sa va explic totusi dezgustul meu creat de guvernarea dumneavoastra. Ce legatura are una cu alta? Poate ati putea dumneavoastra sa ii ajutati:

- pe tinerii ( cu mai putin de 7ani de acasa) care mananca cate doua kilograme de seminte pe seara, in fiecare seara, in alt loc decat cel care l-au lasat plin de coji cu o zi inainte

- pe domnii si domnitele cu caini care scot patrupetul la cacuta, si ignora faptul ca in iarba inalta de juma de metru se joaca si copii

- pe dependentii de tigari care isi lasa mucurile nepasatori impreuna cu sticla de cola pe ambele parti ale zidului

Si poate gasim si masina aia de tuns iarba in spatele garajului dumneavoastra si o imprumutam si noi, nu de alta dar in curand cei de la etajul 1 nu vor mai avea priveliste spre Timis.

Dezamagitor, draga domnule primar, si nici nu am apucat sa va povestesc de parcurile din Lugoj, unde pe langa cele amintite anterior mai sunt si pedofilii, bautorii burtosi de bere la ceas de amiaza, si nisipul de la locul de joaca, de unde lipseste nisipul, dar gasim toata alimentatia boschetarilor de acum doua saptamani.

Va rog, luati aminte, dincolo de functia de primar, sunteti locuitor al acestui oras!

Haideti sa ne facem fiecare treaba de cetateni, dar si cea in care am fost pusi!

Felicitari totusi pentru fantana arteziana, creaza niste curcubee grozave!


Semnez EU








P.S: Sa nu uit sa va intreb- e permis sa traversam orasul cu motocicleta cu 100 km / h ? Dar cu masina? Sau politia locala nu e in legatura cu dumneavoastra?!






 

 

Fii libera, draga mea, si te rog, invata-ma si pe mine sa fiu!


Ma uit cu atat drag la tine - cum te aranjezi in oglinda, cum iti alegi cu atentie hainele si accesoriile, si cum, pozand, planifici singura ce ai vrea sa faci. Da, a trecut timpul, sunt constienta ca nu mai esti bebelusa mamii, dar uimirea si bucuria extrema ma invaluie de fiecare data cand ma uit cu adevarat la tine.

            Constientizez totusi, ca desi au trecut doar 4 ani, mi-am pus amprenta asupra ta, si eu, si tati, si buni, si toti copiii pe care deja ii admiri si ii declari prieteni pe vecie. Inceputul e aici, acum, si ma rog de sufletul tau pur sa nu te lasi influentata de nimicuri, de inutilitati si tipare doar pentru a face parte din grup, din scoala, din societate, din ceva.

Am mai spus ca nu consider ca te poate invata cineva cu adevarat ce inseamna sa fii parinte, eventual te poate insoti pe drumul parcurs si atunci cand cazi, sa gasesti solutii. Si acum imi amintesc, ca desi am fost un copil linistit, in mine mocnea cu adevarat un vulcan de dorinte, de aspiratii, de credinte. As gresi enorm daca as spune ca ai mei le-au distrus, dar regulile si limitele transmise genetic si educativ, din tata in fiu, cat si cele ale grupului social m-au modelat. Creativitatea era inlocuita cu adaptarea la profesor, hobby-urile erau mofturi copilaresti fara viitor, iar comunicarea deschisa a mea, ca si om cu drepturi egale, era pusa sub semnul varstei si al incompatibilitatii cu experienta mea de viata. Toate, le regasesc si acum in sistemul educativ, dar si la locul de joaca. Deocamdata ma limitez doar la aceste aspecte, doar cu ele ne confruntam.

Stiu ca eu ti-am insuflat deja anumite valori, dar si anumite temeri si frustrari.Toate ale mele, primite si inmagazinate in timp. Dar draga mea, nu asculta de mama ! Nu asculta de tata! Nu asculta de nimeni!

Asculta de tine, de ce simti tu, de ce vrei tu, de ce iti place tie! Ma rog sa iti dea Dumnezeu sanatate sa te conturezi singura, pisica- printesa-regina- Tania- Gabriela! Inevitabil, iti vor cere sa renunti la tine pentru ei si sa faci ce nu iti  place. Descopera-te in profunzimea ta, si ia din tot ce intalnesti ce iti este cu adevarat de folos- acum. Lasa viitorul si povestile despre griji, creaza din prezent un trecut frumos, si viitorul va fi al tau!

Eu iti sunt alaturi, merg pe langa tine cat timp imi vei permite! Tu intinde mana, si te voi ajuta! Sa ma ierti pentru tot ce am naruit fara sa vreau, si sa ma dojenesti oricand! Vorbeste-mi, ia-ma in brate si indeparteaza-te in ritmul tau. Eu te voi urma.

Fii libera, draga mea, si te rog, invata-ma si pe mine sa fiu!

 

vineri, 5 iunie 2015

Ce-ar fi daca?!...


Ma intreb de ce pare atat de greu sa fii om bun si te gandesti mereu cum sa tragi mai mult pentru tine?!...atentie, zambete, declaratii, cadouri, aprecieri, raspunsuri sincere, toate par sa ti se cuvina de la mama naturii- toate ca un drept innascut! Ceilalti in raport cu tine, si tu cu bratele deschise sa primesti!

Oare cum ar fi lumea asta daca in loc sa asteptam, ne-am porni singuri

… in loc sa dictam, ne-am supune si am astepta sa vedem de ce ni s-a cerut un lucru

… in loc sa vorbim, am asculta ce are de spus cel din fata noastra

… in loc sa ne incretim fruntile si sa strambam din nas, am zambi si ne-am accepta limitele personale

… in loc sa ne prefacem, chiar sa fim sinceri

… in loc sa barfim, sa ne rugam

… in loc de invidie, sa oferim iubire  si intelegere

Lista e nelimitata si pare ireala.

Sunt constienta ca exact conditia de om ne determina sa fim si egoisti, si neputiinciosi, si invidiosi. Dar sa nu uitam ca am primit darul divin de a fi asemenea Lui. Tot ce s-a pierdut pe drumul de la nastere pana in prezent poate fi recuperat si imbogatit prin credinta!

            Eu, mai neputiincioasa decat tine, si mai dezechilibrata emotional in acest moment decat tine sau tine, nu sunt si nu voi fi nicicand in masura sa te judec. Recunosc, vorbeste gura inainte ca mintea sa digere gandul, si sufar apoi constienta ca imi e greu sa fiu ce El si-a dorit pentru mine.  Dar cand tu, fara sa te cunosc, ma apreciezi desi nu merit, constientizez ca vezi un potential ce parea inexistent. Regret, tac, vorbesc dar cat sa imi cer iertare din toata inima, si apoi incep mai sigura ca niciodata o noua lupta pentru a fi demna de fiecare om pe care il intalnesc, demna de cei care imi sunt alaturi in fiecare pas, si inainte si inapoi, demna de Cel care ma tine in viata mea de curcubeu! 

joi, 12 martie 2015

Oglinda mata

Oamenii buni nu sunt buni pentru a transmite dragoste celor din jur si pentru a face o lume mai calda intr-o vreme de iarna. NU! Sunt buni pentru a decadea in rolul de prosti in ochii celor ce se joaca de-a puterea. DA! Intr-un ciclu infinit, in care nimeni de fapt nu stapaneste si niciunul nu stie cum sa depasesca rolul de marioneta, adevarata povara este dusa de cei care, in bunatatea lor, sunt magarii lui Pacala. O lume fara Pacala ar fi lipsita de divertisment. Si totusi, sa faci  haz de prostia altora nu te omeneste, ci te incurca si mai tare in propriile ite.



Legile nu sunt facute pentru a crea o ordine si o structura unei societati in continua dezvoltare. NU! Sunt create pentru a argumenta intr-un stil idiot, de ce magarii cara bagajele lui Pacala si nu si le cara singur. Nici forta, nici cele 4 picioare, nici spatele aplecat nu il fac pe magar un bun caraus- doar lipsa adaptarii lui la legile omenesti.
Acum ma intreb, pentru ce a fost creata lumea mea? Nu lumea in genere. Lumea mea. Eu, in egoismul meu, caut un rost al unui zbucium tampit. Viata fiecaruia e un roller coaster, in care, adeseori, radem când ar trebui sa plangem, si ne deprimam când primim in sfarsit un elan. Cursul pe care mi l-am ales nu a fost raportat la cele doua categorii anterior stabilite. Ci prin fiecare alegere facuta, inca de când refuzam un fel de mancare si apoi pe când am optat pentru alt gen de cariera decat cel confortabil. Nu e mostenirea unei incapatanari, poate e un strop din Dumnezeu, dar sigur e ceva irepetabil si inadaptabil unei lumi cu legi si carausi!