miercuri, 24 februarie 2010

Multumesc, suflet drag!!!...

Ca un felinar ce isi pierde utilitatea printre crengi uscate ale copacilor, luminam vietile celor ce doreau sa ma aprinda. Uneori, cate un batran melancolic prindea curaj privind deciziile lui sub lumina mea pala; alteori, stabilirea unor prioritati se colorau in mormanul de frunze ce se lasau asezate de vant in micile mele cioburi.
Atat de asteptat, iti intinzi emotiile curatindu-mi sufletul de praf .Vibrezi lumea din care te dezlantui, ingrijind cu gingasie amintirile sufletelor calauzite.
Necrezand in magie, pretuiesti fiecare secunda transformandu-o intr-un nou miracol al zambetului meu.
Multumesc, suflet drag!!!...

duminică, 21 februarie 2010

Simt ca te cunosc de undeva...

Aruncata in valurile monotoniei, m-am izbit de tine, un copil imbracat in haine barbatesti. Nu inteleg nici astazi de ce nu te-ai ferit din calea mea, cand era atat de evident ca nu te voi ajuta sa prinzi viata, ci iti voi sluti doar o noua iluzie a binelui.
M-am lasat corupta de tristetea ce se ascundea sub o palarie roasa si am cerut cu insistenta la portile Raiului o doza zilnica de zambete pentru tine. Nu mi s-a deschis, doar am adormit si am visat ca merit sa primesc pentru tine.
Te-am mintit ca stiu ce se petrece cu tine, doar ca sa te intrig in a-mi darui si glasul tau…stiam ca el ma motiva sa revin pe un nor, inspre a-ti cauta ingerul. Nu stiu cum, dar am incercat sa il conving sa renunte. Te-am barfit si te-am urat in fata lui, doar cu increderea ca imi va ceda mie locul lui.
Iar inspre seara, cand deja oboseala punea stapanire si peste luna, am aspirat sa te ating, sa ma las cuprinsa de mainile-ti de copil pentru a-ti simti respiratia in inima-mi din piept.
…de atunci umblu mahmura, implorand iertare sufletului tau!

sâmbătă, 13 februarie 2010

Cum e sa cauti haotic ce ai langa tine?

Bucuria vine din lucruri marunte, insa ce nu au loc in umbra unui dulap, ascunsi de privirile celuilalt.
Viata e una si e a ta. Chiar de te interesectezi la fie ce pas cu ceilalti, si depinzi de ei in atat de mult, e doar a ta. Si tu poti decide ce faci cum vei folosi fiecare clipa, cum o vei fructifica intr-atat incat cu nici un fel de regret sa privesti in urma. Dar ma intreb: chiar exista persoane care sa nu regrete nicicum cand privesc in urma? Caci poate ai avut parte de calatorii, de bogatii si de impliniri profesionale, dar cand te apleci si iti spargi hainele de gheata, si privesti in sufletul tau, gasesti ce i-ar placea si lui Dumnezeu sa vada? Caci El e intr-adevar viata, noi am putea fi numiti doar picuri de viata din El. Picuri intr-un lighean tot mai murdar si mai patat. Doar atunci cand inteleg ca viata desi e a mea, e un dar atat de frumos ce merita impartit si cu altii. Caci singura, nimic sunt. Cu cei intr-u Hristos langa mine, lumina vindecatoare se asterne si in pribeagul meu trup.
Atunci cand te-am cunoscut pe tine, eram un naiv copil ce inca credea in printesele ce pot fi cucerite dupa indelungi probe trecute si care sunt tratate ca atare inca din ziua nuntii. Tu, broscoi atipic, atat , m-am ferit de tine pana cand m-am impiedicat si te-am sarutat. Atat mi-a trebuit ca de mai bine de 8 ani sa nu ma pot deprinde.
Mi-ai zdruncinat tot ce eram… nimic din ce faceam sau spuneam nu era rau, nu era egoist, nu era trist. Si te-ai decis sa echilibrezi. Cat de risipitor!!!
Si astfel, am invatat sa fructific orice era in mintea mea intr-atat incat sufletul meu sa se pazeasca de felul in care ma caleai tu spre maturizare.
Si acum, dupa fantasticele impacari si devastatoarele despartiri, revii cu zambetul pe buze si ma ameninti in a renunta in totalitate la minte si sa revin la ce am fost la nastere.

marți, 9 februarie 2010

Dinspre constiinta spre necunoscut

Chiar inainte de rasarit, cu o lingura in mana-ti frageda te increzi sa iei prima gura de aer. Te nemultumeste superficialitatea camerei, te inneaca tutunul expirat de el, te intristeaza schita definitorie
…ca un copil in asteptarea cadoului, te furisezi gresind, caci se aude intrebator de suav : « Buna dimineata, copil nebunatic!!! ». Tipic inmarmuresti, si in varful degetelor o noua emotie se contrariaza. Inaintea ochilor timizi, un brat se deschide spre lumina si un altul fixeaza o noua ramura a arborelui sadit din joaca.
Picur pe roca tacerii…doar clincletul lacrimelor adorm o taina.