vineri, 5 februarie 2016

Un zbor lin


A vorbi despre viata ca despre un ciclu este deja un cliseu.

 Totul pare atat de lipsit de originalitate cand stau si ma gandesc, si incerc sa gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima ce simt, ce gandesc- toate deja spuse. Originalitatea vine din mine, din modul in care eu ma raportez la experientele mele, la etapele vietii mele.

In mica copilarie, timpul parea inexistent, de neperceput, toate fiind inmagazinate intr-un camin , cu multa joaca. Crescand, timpul mi se definea doar in termenii de acum , in acest moment.

Deja la pubertate si la adolescenta, puteam sa inteleg prezentul doar prin prisma amintirilor si a viselor . In categoria adultului, trecutul se amprenta prin fiecare gest in relatia cu ceilalti, meseria aleasa depindea de abilitatile dobandite candva, dar aveam inca control a ce preconiza ziua de maine – poate de aici si planificarile financiare si familiale.

Inca nu am incheiat aceasta decada, dar transformarile interioare sunt tot mai evidente. Si ciclul vietii, dupa atat de mult urcus, tinde sa revina la mine, eu cu mine, in care ma simt, ma cunosc, ma iubesc. E o etapa dificila- viata  mea  pare uneori o prapastie, si nu reusesc sa prind curajul in a  lasa frau liber emotiilor. Ma arunc, plutesc si apoi ma infior de trecut si ma agat de orice pot. E o cale simpla, sa neg, sa ma prefac ca nu a existat, ca nu am fost acolo, ca nu a fost vina mea. Dar cand revin la mine prin ea, reusesc sa ma inteleg si sa ma accept.
 
Un zbor lin. Posibile escale, dar cu siguranta sunt aproape de destinatie.