joi, 28 ianuarie 2010

Nebunia intristarii

Pe tulpina acestui triumf, te simt ca pe omida nestiutoare ce aspiri sa atingi frunze - n-ai aflat ca toate ma definesc si ca uscarea uneia ma inclina enigmatic spre trecut.
Uneori sunt acea pata verde ce se lasa purtata de vant pentru ca tu sa o distrugi ; inclusiv prin tot ce-i alb si gri, rosu si albastru in o pata de verdeata. Alteori sunt o dunga maronie din inaltul meu.
Insa imi este atat de greu sa ma vad in oglinda…Ma plimb dinspre crucea lui Hristos inspre actorul unui lot de pamant pana obosesc in incercarea de a iesi din tabloul narcisistului.
…te rog, respira si exprima : in drumul tau initiatic, cum m-ai aflat ?

Definire adolescentina

Ca o pasare fara aripi, imi cunosc traseul spre civilizatie, dar mi-s obosite picioarele de la un singur pas.
Nu-mi gasesc asemanare pentru gandurile ce ma inneaca. Ma vreau in mangaierea ploii si ma trezesc arsa de soarele palid al toamnei.
Ma agat de o iluzie fara temei ca de un leac pentru supravietuire. Pana la urma…dupa atatea veacuri in van cersite, ce e sentimentul acesta ce-mi poseda semenii fara constiinta ?
Drag de…o stea ce eclipsa lumina celorlalte a tulburat o minte si a ucis o inima fara puls.
Si totusi ce mi-s ? O piatra din adancul oceanului ?...
Poate. Doar pestii ce se sinucid din lipsa de timp, isi incep vesnicia prin mine. In rest, ma confund cu praful ce-l ridica ceilalti in jurul meu.

Dragostea inca nu si-a alungat ingerii in ograda mea.