joi, 12 martie 2015

Oglinda mata

Oamenii buni nu sunt buni pentru a transmite dragoste celor din jur si pentru a face o lume mai calda intr-o vreme de iarna. NU! Sunt buni pentru a decadea in rolul de prosti in ochii celor ce se joaca de-a puterea. DA! Intr-un ciclu infinit, in care nimeni de fapt nu stapaneste si niciunul nu stie cum sa depasesca rolul de marioneta, adevarata povara este dusa de cei care, in bunatatea lor, sunt magarii lui Pacala. O lume fara Pacala ar fi lipsita de divertisment. Si totusi, sa faci  haz de prostia altora nu te omeneste, ci te incurca si mai tare in propriile ite.



Legile nu sunt facute pentru a crea o ordine si o structura unei societati in continua dezvoltare. NU! Sunt create pentru a argumenta intr-un stil idiot, de ce magarii cara bagajele lui Pacala si nu si le cara singur. Nici forta, nici cele 4 picioare, nici spatele aplecat nu il fac pe magar un bun caraus- doar lipsa adaptarii lui la legile omenesti.
Acum ma intreb, pentru ce a fost creata lumea mea? Nu lumea in genere. Lumea mea. Eu, in egoismul meu, caut un rost al unui zbucium tampit. Viata fiecaruia e un roller coaster, in care, adeseori, radem când ar trebui sa plangem, si ne deprimam când primim in sfarsit un elan. Cursul pe care mi l-am ales nu a fost raportat la cele doua categorii anterior stabilite. Ci prin fiecare alegere facuta, inca de când refuzam un fel de mancare si apoi pe când am optat pentru alt gen de cariera decat cel confortabil. Nu e mostenirea unei incapatanari, poate e un strop din Dumnezeu, dar sigur e ceva irepetabil si inadaptabil unei lumi cu legi si carausi!