marți, 26 ianuarie 2010

Cine, cand, cum??!!Sa mi se atraga si mie atentia...

Cati dintre noi Il punem pe Dumnezeu pe primul loc ? Chiar pe primul in tot ce facem, gandim, simtim, dorim…Nu stiu decat ca eu nu imi amintesc sa i-L fi pus macar o data pe aceasta pozitie ce mi-ar fi adus ce doar inima sopteste ritmic : Viata. Nu isi are rost dezamagirea daca ma complac in ea fara sa ma misc din propriul noroi in a Te accepta.
Si iata ca dupa o gluma a naturii, vantul imi raspandeste propria-mi cruce :
“Cine esti tu?”
Cata banalitate in aceasta intrebare si totusi cata profuzime fara capat.
Cine ‘oi fi si de ce ma supune Dumnezeu la aceste cercuri in care ma invart pana ma amorteste de durere ?
De fapt nimic din tot ce reprezinti nu sunt eu si totusi langa tine ma definesc ca o umbra de dupa un copac…
Privesc in juru-mi cu fruntea incretita si incerc sa pictez pe fiecare pe o panza curatita de praf, in care doar culorile si imbinatiile lor dau o nota vesela drumului parcurs. Si atunci rasare pacatosul semn catre Dumnezeu de ce eu am nevoie de atata geometrie in a ma putea deschide. Spre tine, care te iubesc, spre cei care au picat la momentul adecvat in ideea gresita, spre cei de care nu m-am ciocnit inca sau catre cei pe care i-am invatat sa distruga lumina sufletului…Da, mi-am scris in fiecare panza de paianjen sa ma iubesc…Si totusi inca ramane ecoului lui : "Cine sunt ? "

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu