joi, 28 ianuarie 2010

Nebunia intristarii

Pe tulpina acestui triumf, te simt ca pe omida nestiutoare ce aspiri sa atingi frunze - n-ai aflat ca toate ma definesc si ca uscarea uneia ma inclina enigmatic spre trecut.
Uneori sunt acea pata verde ce se lasa purtata de vant pentru ca tu sa o distrugi ; inclusiv prin tot ce-i alb si gri, rosu si albastru in o pata de verdeata. Alteori sunt o dunga maronie din inaltul meu.
Insa imi este atat de greu sa ma vad in oglinda…Ma plimb dinspre crucea lui Hristos inspre actorul unui lot de pamant pana obosesc in incercarea de a iesi din tabloul narcisistului.
…te rog, respira si exprima : in drumul tau initiatic, cum m-ai aflat ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu